vineri, 18 martie 2011

Vilă urbană - str. Sfatul Ţării, 51, or. Chişinău

Locaţia
1988
Sfârşitul anilor 1980
La începutul secolului XXI-lea clădirea a fost amplificată printr-un volum nou.
2011  Sursa:  natamold.ya.ru
2009 Sursa: zmac-2010.ya.ru
Sursa: monument.sit.md
A fost construit în perioada interbelică, cu utilizarea procedeelor arhitecturii istorice, caracteristic stilului neoromânesc şi modernului. La începutul secolului XXI-lea clădirea a fost amplificată printr-un volum nou, integrat după parametri, compoziţie şi parament în piatră aparentă părţii vechi, dar care a modificat aspectul iniţial (vezi prima imagine).

Casa de raport este aliniată liniei roşii a străzii, ridicată în două etaje, cu planimetria identică. La fiecare nivel se afla câte un apartament. Compoziţia spaţial-volumetrică a casei era asimetrică, bazată pe combinarea unui corp alungit cu un turn, dominat de un foişor, amplasat la un colţ al faţadei principale.

Planul casei este unghiular, cu latura lungă orientat în adâncul parcelei. Spre stradă sunt organizate intrările, care are loc printr-o terasă deschisă, mărginită de coloane joase, ridicate pe un parapet, pe care se sprijină o arcadă din piatră. Accesul la apartamentul de la etaj se efectua pe scara din terasă, cu trepte din piatră. Odăile sunt izolate, grupate în jurul unui culoar central.

Un rol important în aspectul casei îl joacă arcadele în plin cintru de la terasa de la parter de proporţii masive. Deasupra, în contrast, se afla o loggie aerată, mărginită de stâlpi de lemn îngemănaţi, în formele arhitecturii populare. Acoperişul, cu streaşina largă, prezintă o penetraţie pitorească de pante. Important pentru arhitectura clădirii este aspectul diferit al faţadelor şi al compoziţiei volumetrice, cu înălţimi diferite ale volumelor.

joi, 17 martie 2011

Biserica Sfântul Ioan Teologul

Satul Prodăneşti, raionul Floreşti, Rep. Moldova - locaţia
http://www.panoramio.com/photo/44872864
http://www.panoramio.com/photo/44872877
Biserica Sfântul Ioan Teologul din satul Prodăneşti, zidită la 1926.

Edificiul are plan treflat şi e compartimentat în pronaos, naos şi altar. Deasupra pronaosului se înalţă clopotniţa în două caturi cu acoperiş piramidal. Volumul cubic al naosului este încununat cu un tambur sprijinit pe pantantivi şi încununat cu o cupolă masivă. Altarul de formă semisferă mai are alăturat diaconiconul şi sacristia şi este dotat cu plafon orizontal. În pronaos podul este boltit.

miercuri, 16 martie 2011

Vilă urbană - str. M. Kogălniceanu, 69, or. Chişinău

Locaţia
http://monument.sit.md
http://monument.sit.md
A fost construită în 1937, arhitect N. Mertz, în spiritul curentului arhitectural neoromânesc.

În anul 1866 secretarul gubernial Iacob Lemeni-Machedon a vândut o casă într-un etaj şi alte dependinţe văduvei secretarului de colegiu Tereze Solomko. În continuare proprietari ai acestei proprietari au fost preotul Ivan Grimalisky şi consilierul de curte Macar Epure. În anul 1934 casa este demolată şi în locul ei este construită o vilă. În 1940 proprietară este Tulcinski Eudochia.

Casa este construită într-un parter, pe un plan rectangular, cu o mică retragere de la linia roşie a străzii. Paramentul este tencuit cu o factură aspră cu păstrarea culorii naturale a cimentului. Faţada principală are o compoziţie asimetrică, cu amplasarea laterală a unui mic foişor al intrării, echilibrat volumetric de un rezalit în partea opusă. Acoperişul este cu învelitoare din olane roşii, cu penetraţii de pante repezi, material repetat deasupra ferestrei din rezalit. În arhitectura clădirii sunt elemente decorative caracteristice arhitecturii medievale: partea superioară a pereţilor, despărţită printr-un brâu în torsadă, este evidenţiată o friză decorată cu un bandou din romburi, colţurile clădirii sunt teşite, foişorul intrării în arc este sprijinit pe colonete robuste, în faţa casei este o grădiniţă de flori izolată de trotuar printr-un gard din piloni cu un grilaj jos din metal, care repetă desenul frizei.

marți, 15 martie 2011

Spitalul judeţean Tighina

Str. A. Puşkin, 54, or. Tighina - locaţia
Imagine din perioada interbelică
1941-1944
Clădirea datează din anul 1935.

luni, 14 martie 2011

Vilă urbană - str. Timiş, 3, or. Chişinău

Locaţia
1994
Construită în anii 30 ai secolului al XX-lea.

duminică, 13 martie 2011

Reşedinţa episcopului de Hotin / Reşedinţa episcopală din Bălţi

Str. Visarion Puiu, 1, or. Bălţi - locaţia












































Punerea pietrei fundamentale - 28 septembrie 1924
Sfinţirea - 24 noiembrie 1932

Reşedinţa episcopală a fost edificată din iniţiativa Î. P. Episcop Visarion Puiu. La punerea pietrei de temelie participă principele de coroană Carol. Autorul proiectului iniţial este Adrian Gabrielescu, iar din 1929 Nicolae (Nae) şi Robert Mihăiescu au dirijat construcţia până la finiş.

Clădirea se află în mijlocul unei ample grădini. Iniţial proiectul prevedea construcţia unui monumental palat cu largi aripi laterale, dar după ridicarea parţială a parterului, din motive financiare s-a renunţat la ideea unei reşedinţe grandioase (imagine explicativă). După o lungă perioadă de sistare a lucrărilor, construcţia a fost reluată de adepţii stilului neoromânesc şi funcţionalist, care au restrâns edificiul în plan, părţile laterale nefolosite fiind transformate în terase. În centru, ridicat pe un soclu înalt, care ascunde vechile construcţii, se înalţă palatul cu parter şi etaj, cu o compoziţie asimetrică pitorească, cu acoperişuri în două pante repezi, cu învelitoare din ţiglă şi smalţ verde. Faţadele, soluţionate în spiritul stilului neoromânesc, sunt împodobite cu panouri din stuc, amplasate în jurul golurilor ferestrelor şi uşilor, sub cornişă, la balcon şi logii. Soluţionarea artistică a edificiului aminteşte de monumentele de arhitectură brâncovenească. În colţul clădirii se află un turn, care adăposteşte în interiorul său, la parter, o oranjerie şi o capelă. Odăile palatului sunt grupate în jurul unui hol central, care la parter, în caz de necesitate, putea fi inclus într-un spaţiu unitar cu încăperile de destinaţie oficială, iar la etaj putea primi o lumină naturală prin plafonul de sticlă. Încăperile palatului au fost decorate cu detalii din lemn de specii preţioase, cu obiecte de lux cum ar fi instalaţiile de iluminare interioară din sticlă de Veneţia. Mobilierul purta monogramele incizate a primului comanditar al acestui edificiu - "VP".

Ctitorie a Episcopului Visarion Puiu. Imobil mare din piatră şi cărămidă, cu parter şi etaj, compus din 33 de camere, pentru locuinţa episcopului şi a personalului monahal, având şi 2 clădiri anexe, situate în cartierul Pământeni (platoul de la liziera de nord-vest a municipiului). Ocupa un lot de 17,5 ha semănat şi parc, cu un lot gospodăresc de 9 ha, la marginea Bălţilor, obţinut de la Primăria oraşului, pe care se proiectează construcţia şi altor clădiri necesare episcopiei, precum şcoala de cântăreţi şi azilul pentru bătrâni. S-a început construcţia reşedinţei episcopale de la Bălţi şi a locuinţelor pentru monahi în 1924. Arhitect a fost Adrian Gabrielescu (domiciliat or. Bucureşti, str. Fabrica de chibrituri, 8), care a primit 50.000 de lei pentru construcţia reşedinţei episcopale. A fost exprimată dorinţa ca în arhitectura reşedinţei destinaţia religioasă să se caracterizeze şi în motivele arhitectonice ale faţadei; scopul bisericesc ar fi justificat. Din Procesul-verbal cu privire la arhitectura Palatului Reşedinţei Episcopale din Bălţi, se ştie că faţadele vor fi lucrate în stil românesc. În procesul construcţiei a apărut un conflict între comanditar şi arhitect. După punerea temeliei şi facerea subsolului au stat mult timp în căutarea mijloacelor. Abia în 1930 primindu-se de la Statul Român 2.330.720 de lei au putut continua construcţia. A început a doua oară în toamna anului 1930 şi a fost sfinţită la 24 noiembrie 1932 de către P.S. Episcop Visarion Puiu. Fundaţia a rămas după proiectul întocmit de A. Gabrielescu din Bucureşti, dar planul iniţial, fiind mult mai vast, a fost abandonat. Părţile laterale ale subsolului au fost păstrate. A fost elaborat alt proiect al clădirii de către arhitectul R. Mihăiescu din Bucureşti. Proiectul de acoperiş şi cheltuiala s-a făcut sub conducerea arhitectului Ionescu Berechet din Bucureşti, antrepriza – Cezar Pop, tâmplăria – de inginerul Procopovici din Cernăuţi, instalaţia caloriferului şi uzina electrică – după proiectul inginerului G. Constantin din Focşani. Toate lucrările au fost supravegheate şi conduse adesea de însuşi Episcopul Visarion Puiu. S-a cheltuit cu construcţia – 4.940.427 lei.

Surse: http://flux.md
           http://serega2007us.ya.ru
           http://fototecaortodoxiei.ziarullumina.ro

Imaginile alb-negru sunt din perioada interbelică.