Vila avocatului, Hotin

Orașul Hotin, Ucraina - locația

Autor foto: Vadim Șterbate, 2018 (sursa)

6 iulie 2015 (sursa)

6 iulie 2015 (sursa)

Primăria Bardar

Bardar, raionul Ialoveni, Rep. Moldova - locația

Primăria din Bardar, jud. Lăpușna, România

2018 (sursa)

Școala Primară din cartierul Sculeni, Chișinău

Elevii învață să instaleze rapid cortul și să aprindă rugul
Revista ”Pioner” 1956

Muzeul școlar
Revista ”Pioner” 1956

Școala și-a deschis ușile în anul 1928 și s-a aflat pe locul unde în prezent este strada Ghenadie Iablocikin în cartierul Sculeni al Chișinăului. Nu s-a păstrat.

În imaginea aeriană din 1944 se poate vedea amplasamentul școlii primare.

După același proiect au mai fost construite două școli identice în cartierele Botanica și Muncești.

ISTORICUL CLĂDIRII ȘCOLII PRIMARE
1928 - se deschide Școala Primară
1941 - în sediul școlii se amplasează armata germană
1942 (vara) - școala se transformă în biserică
1944 (primăvara) - localul se transformă în grajd de cai pentru armată
1944 (toamna) - școala se redeschide
1953 - este redesemnată cu titlul Școala Medie de opt ani
1956 - primește titlul Școala Medie Moldovenească Nr.22
196? - se demolează clădirea școlii după ce în anul 1964 s-a dat în exploatare noua clădire

Actualmente denumirea școlii este Liceul Teoretic ”Principesa Natalia Dadiani”, iar sediul școlii se află pe adresa Calea Ieșilor, 21, în cartierul Sculeni al Chișinăului.

În textul parțial de mai jos sunt scrierile personale ale ex-directorului școlii Gheorghe Iliașevici:

În primavara anului 1925, graţie contribuţiei financiare, donaţie impunătoare alocată de către boierului Sturza, în cartierul Bariera Sculeni se pune temelia primei şcoli publice pentru toate categoriile şi păturile sociale. Către finele anului 1927 şcoala publică este practic finisată, urmînd a fi dotată cu mobilier şi utilaj care ar face posibilă activitatea şcolară, desfăşurarea procesului instructiv. Lucrările finale s-au sfîrşit către 1 septembrie, 1928 [atunci anul şcolar începea pe 15 septembrie], dată la care şcoala şi-a deschis larg uşile pentru elevii de la Sculeni. Instituţia cuprindea 4 săli de clasă spaţioase şi un coridor lung, de aproximativ 6 metri, în care se susţineau liturghiile şi rugăciunile şcolare.

În instituţie studiau aproape 70 de elevi, repartizaţi în 4 clase (cîte 16-18 copii), îndrumaţi de doi învăţători şi un preot. Tot aici activa şi un diacon, care urmărea disciplina elevilor şi chemarea acestora către „cuvîntul Domnului“ – rugăciune.

În filele istorice din acele timpuri este descris elevul de atunci: „un mic şcolărel, îmbrăcat într-o pereche de pantalonaşi scurţi şi o ie din in confecţionată tradițional de mama sa, cu o căciuliţă ruptă, veche, păşeşte desculţ, prin noroiul toamnei reci, către şcoala primară de la Sculeanca. Pe umăr duce într-o trăistuţă un Abecedar, un problemar de aritmetică şi o tăbliţă cu grif (înlocuitorul caietului). La prima lecţie, ca regulă, copiii învăţau Citirea, la cea de-a doua – Aritmetica, iar la a treia – Caligrafia. Clasa a I-a şi a III-a învăţau împreună, cu acelaşi învăţător. Clasele a II-a şi a IV-a – cu cel de-al doilea învăţător, la fel împreună. În timp ce învăţătorul lucrează cu una dintre cele două clase, aflate în sala de studii, cea de-a doua – îşi aştepta rîndul pentru a fi instruiţi. Celelalte două săli de clase sunt goale, deoarece nu sunt cadre didactice care ar învăţa copiii.

Către 1 septembrie, 1940, 5 învăţători adunase la şcoală toţi copiii din cartier, atît pe cei de vîrstă şcolară, cît şi pe cei ce depăşise vîrsta de şcolarizare. Odată cu „primul clopoţel“, cei aproximativ 100 de elevi au fost repartizaţi în cele 4 săli de clasă, numărul elevilor în fiecare constituind 23-25 de copii. Se întroduc obiectele Muzică şi Educaţie fizică, încep a activa cercuri, în care elevii se înscriau cu mare interes, se organizau diferite activităţi extraşcolare – adevărate sărbătorii pentru copiii sectorului.

Bucuria elevilor a fost, însă, de scurtă durată, căci în anul 1941 începe Marele Război, timp în care au fost bombardate majoritatea edificiilor culturale, economice şi comerciale ale Chişinăului, astfel încît, în sediul Şcolii Primare de la Bariera Sculeni se amplasase armata germană. Gardienii vegheau clădirea din toate părţile. Oamenii ocoleau localul şcolar, cu frică privind de peste drum „străjerii“ fioroşi. Procesul instructiv a fost întrerupt…În vara anului 1942, în sediul şcolii au început să se citească slujbe bisericeşti, şcoala se transformase în biserică, lăcaş sfînt la care veneau să se roage băştinaşii sectorului. Periodic se desfăşurau şi lecţii, astfel încît copii de la Sculeni mai apucau a avea „parte de carte“

Problema instruirii continue a elevilor o constituia lipsa cadrelor, căci majoritatea bărbaţilor au fost înrolaţi în rîndul armatei şi trimişi la război, pe de o parte şi lipsa substiţiilor financiare pentru achitarea salariilor învăţătorilor, astfel încît profesorii învăţau elevii gratis, fără a li se achita vreo remunerare pentru munca depusă, pe de altă parte.

Războiul lua amploare… Lumea – speriată, flămîndă, bombardată… Peste tot larmă, foc, împuşcături. În primăvara anului 1944, Şcoala Primară de la Bariera Sculeni, locul Sfînt, în care se ţineau slujbe bisericeşti şi unde enoriaşii veneau pentru a se ruga, edificiu care ţinea loc de biserică, fu transformat în grajd de cai pentru armată…

Pichetul de grăniceri, Bănila pe Ceremuş

Bănila pe Ceremuş, raionul Vijniţa, Ucraina.

Identic cu cel din Ghica-Vodă (Nepolocăuţi).

Pichetul de grăniceri, Vâlcov

Vâlcov, Ucraina.

Eleve în excursie la finele anului şcolar, 2 iunie 1937